* * *
I love this so much for some reason.
An education.
Seara trecuta mi-am petrecut-o uitandu-ma la film. Sincer, toate nominalizarile si premile pe care le-a primit sunt bine meritate. Un film tipic britanic dar foarte bine facut. Carey Mulligan a castigat premiul BAFTA pentru rolului lui Jenny, o adolescenta foarte inteligenta care se indragosteste de David, un barbat carismatic si fermecator, dar care este de doua ori mai in varsta decat ea. Din cauza lui, Jenny uita de planurile de a deveni studenta la Oxford si isi pune astfel viitorul in pericol. Eu una m-am indragostit de accentul britanic si zambetul ei inconfundabil. Oricum, datorita filmului mi-as fi dorit sa traiesc in ani '60,viata de student la Oxford, sa ascult muzica franceza sau sa vizitez Parisul.
Am vazut primavara ieri. E minunata.
Sper sa se intample o minune si sa imi pot scoate rochitele preferate la o plimbare in parc, iar de pe cer sa ne urmareasca un soare fara dinti de data asta.
Sper sa se intample o minune si sa imi pot scoate rochitele preferate la o plimbare in parc, iar de pe cer sa ne urmareasca un soare fara dinti de data asta.
* * *
Imi pare atat de rau cand cineva are probleme si nu sunt in stare sa le ofer un sfat bun sau sa ii sprijin asa cum merita. Uneori, mi-as dori sa fiu o prietena mai buna.
John Burroughs.
"I still find each day too short for all the thoughts I want to think, all the walks I want to take, all the books I want to read, and all the friends I want to see."
* * *
La multi ani, T. !
Stiu ca imi imprumuti lucruri si doar cateodata ti le dau înapoi.
Stiu ca ma spui parintilor.
Sau imi divulgi secretele din greseala.
Stiu ca te cicalesc, iti spun sa te piepteni, sa iti legi sireturile.
Stiu ca mereu sunt prea ocupata si ca nu te pot ajuta la teme.
Si bombanesc cand trebuie sa te duc undeva.
Dar tot eu te pun in pat cand esti racita, te apar de cei care nu te lasa în pace, te iert şi am grija de tine . Asa cum ai si tu de mine.
Stiu ca ma spui parintilor.
Sau imi divulgi secretele din greseala.
Stiu ca te cicalesc, iti spun sa te piepteni, sa iti legi sireturile.
Stiu ca mereu sunt prea ocupata si ca nu te pot ajuta la teme.
Si bombanesc cand trebuie sa te duc undeva.
Dar tot eu te pun in pat cand esti racita, te apar de cei care nu te lasa în pace, te iert şi am grija de tine . Asa cum ai si tu de mine.
* * *
Te iubesc. Aproape mereu.
Lângă pieţişoară este un mic deal. În vârful micului deal este un mic castel. Veronika şi Eduard urcară din greu pe drumul în pantă, blestemând şi râzând, alunecând pe gheaţă şi văitându-se de oboseală. Lângă castel este o imensă macara galbenă. Pentru cine vizitează Ljubljana pentru prima dată, macaraua dă impresia că se lucrează la refacerea castelului şi că în scurt timp restaurarea va fi total încheiată. Locuitorii Ljubljanei ştiu însă că macaraua stă acolo de ani buni, fără ca nimeni să cunoască însă adevăratul motiv. Veronika îi povesti lui Eduard că, ori de câte ori li se cerea copiilor de la grădiniţă să deseneze castelul din Ljubljana, ei includeau totdeauna în desen şi macaraua.
- De altfel, macaraua e într-o stare mult mai bună decât castelul.
Eduard râse.
- Tu ar fi trebuit să mori până acum - comentă el, încă sub efectul alcoolului, dar cu o anume teamă în glas -. Inima ta n-ar fi putut să suporte urcuşul ăsta.
Veronika îl sărută lung şi apăsat.
- Uită-te atent la faţa mea - zise ea -. Priveşte-o cu ochii sufletului, ca să o poţi reda într-o bună zi. Dacă vrei, începe cu ea, dar reapucă-te de pictură. E ultima mea dorinţă. Tu crezi în Dumnezeu?
- Cred.
- Jură atunci pe Dumnezeul în care crezi că o să faci un tablou cu mine.
- Jur.
- Şi că, după asta, o să continui să pictezi.
- Nu ştiu dacă pot să fac un asemenea jurământ.
- Poţi. Şi-ţi spun şi mai mult: îţi mulţumesc că ai dat un sens vieţii mele. Eu am venit pe lumea asta ca să trec prin tot ce-am trecut, ca să-ncerc să mă sinucid, să-mi fac praf inima, să te întâlnesc pe tine, să urc până la castelul ăsta şi să te las să-mi gravezi chipul în sufletul tău. Ăsta e singurul motiv pentru care am venit pe lume, să te determin să-ţi reiei drumul pe care ţi l-ai întrerupt. Nu mă face să cred că viaţa mi-a fost inutilă.
- E poate prea curând sau prea târziu, dar, la fel cum ai făcut tu cu mine, vreau şi eu să-ţi spun: te iubesc. Nu e nevoie să şi crezi, poate e o prostie, o închipuire de-a mea.
Veronika îl luă în braţe şi-l rugă pe Dumnezeu, în care credea, să o ia chiar în clipa aceea.
Închise ochii, simţi că şi el făcea acelaşi lucru. Şi somnul veni, profund, fără vise. Moartea era dulce, mirosea a vin şi-o mângâia pe păr.
* * *
Eduard simţi că cineva îl înghionteşte în umăr. Când deschise ochii, începea să se lumineze de ziuă.
- Puteţi merge să vă adăpostiţi în Prefectură - , zise gardianul -. O să-ngheţaţi dacă mai rămâneţi aici.
Într-o fracţiune de secundă, el îşi aminti toate cele întâmplate în noaptea trecută. În braţe îi stătea o femeie ghemuită.
- A... a murit.
Dar femeia se mişcă şi deschise ochii.
- Ce se-ntâmplă? - întrebă Veronika.
- Nimic - răspunse Eduard, ridicându-se -. Sau mai bine zis, o minune: încă o zi de viaţă.
(Paulo Coelho - "Veronika se hotaraste sa moara")
- De altfel, macaraua e într-o stare mult mai bună decât castelul.
Eduard râse.
- Tu ar fi trebuit să mori până acum - comentă el, încă sub efectul alcoolului, dar cu o anume teamă în glas -. Inima ta n-ar fi putut să suporte urcuşul ăsta.
Veronika îl sărută lung şi apăsat.
- Uită-te atent la faţa mea - zise ea -. Priveşte-o cu ochii sufletului, ca să o poţi reda într-o bună zi. Dacă vrei, începe cu ea, dar reapucă-te de pictură. E ultima mea dorinţă. Tu crezi în Dumnezeu?
- Cred.
- Jură atunci pe Dumnezeul în care crezi că o să faci un tablou cu mine.
- Jur.
- Şi că, după asta, o să continui să pictezi.
- Nu ştiu dacă pot să fac un asemenea jurământ.
- Poţi. Şi-ţi spun şi mai mult: îţi mulţumesc că ai dat un sens vieţii mele. Eu am venit pe lumea asta ca să trec prin tot ce-am trecut, ca să-ncerc să mă sinucid, să-mi fac praf inima, să te întâlnesc pe tine, să urc până la castelul ăsta şi să te las să-mi gravezi chipul în sufletul tău. Ăsta e singurul motiv pentru care am venit pe lume, să te determin să-ţi reiei drumul pe care ţi l-ai întrerupt. Nu mă face să cred că viaţa mi-a fost inutilă.
- E poate prea curând sau prea târziu, dar, la fel cum ai făcut tu cu mine, vreau şi eu să-ţi spun: te iubesc. Nu e nevoie să şi crezi, poate e o prostie, o închipuire de-a mea.
Veronika îl luă în braţe şi-l rugă pe Dumnezeu, în care credea, să o ia chiar în clipa aceea.
Închise ochii, simţi că şi el făcea acelaşi lucru. Şi somnul veni, profund, fără vise. Moartea era dulce, mirosea a vin şi-o mângâia pe păr.
* * *
Eduard simţi că cineva îl înghionteşte în umăr. Când deschise ochii, începea să se lumineze de ziuă.
- Puteţi merge să vă adăpostiţi în Prefectură - , zise gardianul -. O să-ngheţaţi dacă mai rămâneţi aici.
Într-o fracţiune de secundă, el îşi aminti toate cele întâmplate în noaptea trecută. În braţe îi stătea o femeie ghemuită.
- A... a murit.
Dar femeia se mişcă şi deschise ochii.
- Ce se-ntâmplă? - întrebă Veronika.
- Nimic - răspunse Eduard, ridicându-se -. Sau mai bine zis, o minune: încă o zi de viaţă.
(Paulo Coelho - "Veronika se hotaraste sa moara")
500 Days of Summer.
Film din categoria "boy meets girl. boy falls in love. girl doesn't". El este Tom, un romantic incurabil, care seamana cu un coleg din generala. Ea este Summer, tipa care nu vrea relati serioase, cu haine foarte dragute. L-am vazut impreuna cu Ver. la ea acasa, si nu imi pare rau. Este unul dintre acele film care te face ss te gandesti in autobusul spre casa daca chiar exists suflete pereche. In final am ramas cu gandul ca poate totusi exista un pic din Summer si in mine desi nu as recunoste. Tom stiu sigur ca e mereu acolo.
Mi-ar fi placut sa cunosc un Tom si sa facem varianta noastra a scenei de mai sus.
La multi ani, R.!
Te ador ,
tu esti una dintre cele mai generoase, neindemanatice, rusinoase, speciale dar mai ales 'iubiabile' prietene.
* * *
Ti-am spus vreodata cat de mult semeni pe Jessica Alba?
Sper ca Chris Brown va canta azi doar pentru tine.
Subscribe to:
Posts (Atom)
